Translate

marți, 22 ianuarie 2013

Iubire şi secrete

Avem toată libertatea din lume: iubire şi secrete

Avem toată libertatea din lume: iubire şi secrete
Cu toţii avem secrete. Şi cel mai sincer om de pe Pământ are, probabil, gânduri pe care nu le-ar rosti aproape niciodată. Cum vine asta "aproape niciodată"? Un fel de "o dată e ca niciodată"? Tocmai asta este....

Pregăteam emisiunea. A început un nou sezon "Distracţia pe vremea mea". Eram preocupată şi totuşi m-am lăsat furată de televizor. “Întâlnire cu Joe Black”. Filmul pe care l-am văzut, probabil, de zece ori. Sigur că-mi plac actorii. Anthony Hopkins rămâne Anthony Hopkins, iar Brad Pitt rămâne Brad Pitt. Sigur că actriţa din rolul principal fascinează. E superbă. Nu ştiu cum o cheamă. Pentru mine e actriţa din “Întâlnire cu Joe Black”. Ceea ce mă face să urmăresc filmul iar şi iar este definiţia iubirii. Moartea învaţă ce este iubirea de la un personaj secundar. Naivul care, aparent, ar trebui să stârnească râsul. Poate şi compasiunea. "Ştii că eşti iubit, când cel care te iubeşte îţi cunoaşte cele mai ascunse secrete, partea urâtă a sufletului, şi nu-i pasă. Continuă să te iubească". De asta place emisiunea. Invitaţii vin la"Distracţia pe vremea mea” cu drag pentru că pot dezvălui secrete proprii şi personale cu lejeritate. Sub protecţia râsului. În spatele râsului poţi strecura cu uşurinţă adevărul. Nu se poate contoriza cât e râs şi cât este adevăr. De ce facem asta? Pentru că avem nevoie să fim adevăraţi. Să ştim că suntem iubiţi, preţuiţi, doriţi cu tot cu latura noastră ascunsă, mai puţin frumoasă vederii, cu secrete. Imperfecţi. Aşa cum suntem.

Mă uit la invitaţi. Rodica Popescu Bitănescu, Nae Alexandru, Annes şi Daniel Robu. Îmi transmit cu adevărat că se simt bine. Intră în joc relaxaţi, cu tot sufletul. Probabil tocmai pentru că nu li se cere să fie perfecţi. Perfecţiunea sau imperfecţiunea nu contează. Contează jocul, improvizaţia, râsul, distracţia... Dacă tot nu trebuie să fie perfecţi, pot fi adevăraţi. Pot strecura un secret în povestea despre o prietenă care a făcut o alegere greşită. I-a spus soţului că, pentru o perioadă oarecare de timp, şi-a pierdut minţile. Şi l-a înşelat. Mare greşeală a făcut. Soţul a iertat-o, dar şi-a pierdut încrederea. Toată lumea în platou îşi dă cu părerea: nu trebuie să ai accese de sinceritate în cuplu, după ce ai înşelat şi ţi-a venit mintea la cap. Şi spun asta cu sinceritate.

Secrete, secrete, adevăruri pe care n-ai vrea să le afli.
Dar despre ce ai vrea să faci? … Apare recuzita. Toată lumea râde. Avem obiecte controversate: o pereche de cătuşe şi un bici. Ambele “capitonate” cu blănită bleu. Un spărgător de nuci şi un dispozitiv pentru paste sau salate. Ne jucăm. Cu vorbele, cu imaginaţia. Cât e adevăr, cât este glumă? Nu contează. Ceea ce transmitem este adevărat. Tocmai pentru că nimic nu este explicit. Este asumat global, în glumă, ca o distracţie. Liber şi nepreocupat de corectitudine. Fără vulgaritate. Fără penibil.

Rodica Popescu-Bitănescu rămâne o doamnă pe parcursul tuturor celor 90 de minute. Chiar dacă şi-a accesorizat încheietura cu o pereche de cătuşe capitonate cu blănităbleu. Chiar dacă ne povesteşte cât de proastă era în tinereţe, când vorbea cu alte fete de vârsta ei şi se întrebau ce se face pentru a excita un bărbat. Şi nu înţelegeau de ce o cabinieră grasă şi bătrână le spune că bărbatul întâi trebuie mângâiat pe ceafă. Apoi cu degetele uşor pe buze... pe mâini....

Nae Alexandru e în continuare relaxat cu toate că ne împărtăşeşte cel mai dureros adevăr cu care a trebuit să se confrunte: soţia tatălui nu l-a acceptat niciodată în viaţa noului cuplu. Nu înseamnă că nu-l mai doare. Nu înseamnă că e fals. Spune adevărul. Poate trunchiat. Poate imperfect. Dar atmosfera rămâne destinsă. Suntem între prieteni şi ne spunem secrete.

Annes se joacă. Cu vorbele, cu recuzita, dar roşeşte totuşi când o aude pe Rodica Popescu-Bitănescu certificând că este iubită. Ea, Annes, de logodnicul ei. Pe care Rodica îl cunoaşte.

Daniel Robu rămâne acelaşi băiat cult, rafinat şi elegant chiar dacă se prinde în jocul întrebărilor la care nu poate spune nu. Aşa că, pretinde că-şi doreşte să-i prindă nasul lui Nae Alexandru cu dispozitivul de paste, vrea să o vadă legată pe prezentatoare....

Va sună cunoscut? Prezentatoare? Distracţie? Libertate? Imperfecţiune? Secrete? 

Asteptam Comentarii 
Va Multumim!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Video

Loading...